Dincolo de mine

De ce scriem?

Sunt ani buni de când tot încerc să îmi amintesc viața mea dinaintea scrisului. Mi-e greu, însă, să mă conectez la acea stare de la 5-6 ani, până am învățat să scriu și să-mi pun poveștile pe foaie. Cred că și înainte de asta, poveștile existau în mintea mea, îmi plăcea la nebunie să îmi imaginez continuări ale universurilor mele preferate, să mă plasez ca personaj nou într-o poveste existentă sau să creez totul de la zero.

Fac asta și acum.

Și pentru că ieri au curs multe conversații pline de inspirație despre obiceiul de a scrie, frecvență, procrastinare, creativitate și procesele din spatele ei, am rămas cu întrebarea: De ce scriem?

Iată și răspunsurile mele, descoperite de-a lungul timpului printre miile de motive inconștiente:

  • Pentru că nevoia de a scrie crește atât de puternic în interior încât nu poți să nu o faci. Pe foi rupte, șervețele, notes în telefon, mailuri și mesaje către tine, jurnale și agende și lista poate continua.
  • Pentru claritate și liniște a minții.
  • Pentru joacă și descoperire. De multe ori imaginația are nevoie să capete forme sau un recipient care să o conțină.
  • Pentru a explora frici, dorințe, traume, pasiuni, sentimente, stări inexplicabile, emoții, vise și visuri etc.
  • Pentru a ne înțelege pe noi mai bine.

Voi de ce scrieți?

Leave a Reply