Proiecte crețe

Frici, anime și-o limită depășită

Ce scriam eu acum 4 ani pe Facebook? Suna cam așa:

”Că am o obsesie pentru anime-uri nu e o noutate at this point 🙂 După cum o indică și cover photo-ul (n.a. cred că era Bleach pe acolo), îmi plac mai ales poveștile despre puștii care luptă să își depășească limitele și, pentru că vorbim de fantasy, să salveze lumea sau, mai degrabă, să restaureze echilibrul lumii.

Bine/rău, yin/yang și modul în care se combină ele, pentru că nu există certitudini sau adevăruri absolute.

Asta e ceea ce îmi place cel mai mult la anime-uri, de altfel.

Și mai e un leitmotiv acolo. Frica. Și asumarea + înfruntarea ei până la capăt. Cum în ultima vreme tot dau peste ideea asta în forme variate, cum că acolo unde este frica trebuie să te duci, căci ăla e parcursul tău, îmi iau inspirația din anime-uri și mă tot gândesc cum pot să fac eu asta. Mă pregătesc pentru 3 cursuri noi, pe care trebuie să le țin în lunile ce urmează, iar frica este through the roof. Să fie un semn bun, oare?  Mai greu cu asumarea, uneori. Dar mergem înainte, cu frica de mână.”

4 ani de ”profesorat” mai târziu, mă simt ca un protagonist din anime-urile fantasy, care și-a mai depășit o limită și ”deblocat” o opțiune, un soi de power up. Tot cu aceleași emoții. Dar și cu asumare. Curiozitate. Entuziasm. Every single time 😉

*pentru restul poveștii, ne vedem la Școlile de vară de la Fundația Calea Victoriei.

Leave a Reply