Dincolo de mine Proiecte crețe

De ce toată lumea ar trebui să studieze Design Thinking

Vorbeam azi cu o prietenă bună despre cât de puțină atenție acordăm noi, oamenii, în general micilor detalii care fac diferența. Și care arată că suntem conectați cu ceilalți. Acele mulțumesc, o zi bună, la fel și dumneavoastră în timp ce privești persoana în ochi, reacțiile care arată o interacțiune reală, simplă, puternică și care nu costă decât un minut sau două.

Care este prețul pe termen lung, oare?

Enter Design Thinking.

Am fost vineri la un workshop de o zi, facilitat de Alina de la Design Thinking Society și organizat de Google (vă puteți înscrie în continuare aici) și-am explorat cum să identific probleme reale ale unor oameni reali, pentru a le construi soluții aka produse sau servicii de care chiar au nevoie și care răspund acelor probleme, în timp ce lucrez într-o echipă cât se poate de variată.

Aș putea să vă dau definiția ”de dicționar” și să vă spun că design thinking este un framework de problem solving care face cele de mai sus, însă mi-a rămas mult mai puternic în minte un cuvânt-cheie din întreaga ”ecuație”: empatie.

Nu degeaba se mai numește și human-centric design. Și nu degeaba are la bază cam aceeași ”rădăcina” cu lean startup.

Totul începe cu etapa de ascultare și înțelegere a clientului/consumatorului/utilizatorului, fără judecăți sau prezumpții, pentru a-i defini cât mai bine problema. A înțelege care e povestea acelei probleme, de unde s-a născut, în ce context și cum l-a făcut pe acel om să se simtă, pentru a-i mapa călătoria (user journey). Echipa mea, de exemplu, a lucrat pe cazul concret: plec într-o țară străină în vacanță/business trip și nu cunosc limba și alfabetul locului.

Urmează apoi generarea de soluții (ideația), alegerea ideii câștigătoare (prin tot felul de exerciții de creativitate facilitată) și, bineînțeles, the cherry on top, prototiparea (momentul în care definești produsul sau serviciul pentru a primi feedback de la client, ceea ce în lean numim minimum viable product sau MVP).

Bineînțeles, și prototiparea se reia, pentru că feedback-ul este integrat într-o nouă iterație și tot așa.

Cu alte cuvinte, creăm servicii, produse, companii de care oamenii chiar au nevoie și pe care vor să le folosească în mod natural, nu generând nevoi ne-necesare pe care apoi le vindem ca fiind mandatory.

Știu, sună ușor utopic, dar oare cum ar arăta o piață în care acest design thinking ar fi norma?

Așadar, iată de ce cred eu că metoda ar trebui studiată de toată lumea și aplicată cel puțin o dată în viață:

  • pleacă de la o realitate existentă, nu de la ipoteze/proiecții/imaginația unei persoane supra-entuziaste
  • are la bază empatia, care conduce în mod natural la descoperirea celor mai bune soluții
  • te învață să asculți cu atenție și fără judecăți de valoare aruncate în ”cârca” celuilalt (ușor de imaginat, greu de aplicat)
  • este o formă aplicată de creativitate orientată spre rezolvarea unor probleme reale
  • este un proces care generează asumare din partea întregii echipe implicate
  • te învață să lucrezi cu oameni diferiți de tine și să vezi realitatea și prin lupa lor

Revenind la micile interacțiuni de zi cu zi pe care le avem pe stradă, la birou, în supermarket sau metrou/autobuz, cum ar fi să abordăm problema tot din perspectiva empatiei? Să ne centrăm pe omul din fața noastră?

Oare cum s-ar simți acel mulțumesc?

*repet, atelierele de design thinking sunt free, pe bază de selecție, și se desfășoară în București, Timișoara, Iași, Constanța și Cluj până în august inclusiv.

BONUS read: cum se conectează cele 3 metode în practică (Design Thinking, Lean Startup, Agile)

Leave a Reply