Dincolo de cărți

Ove sau puterea empatiei pure

Mi-am petrecut weekend-ul într-un amestec de stări, între râs și plâns, frustrare și înțelegere, citind pe repede înainte ultimele pagini din Un bărbat pe nume Ove.

Așa cum am scris și pe Goodreads, ”la cald”, nu am mai citit vreodată o carte scrisă atât de simplu în aparență, dar care reușește să atingă niște profunzimi incredibile, sondând natura umană cu tot ce are de oferit: singurătate, malițiozitate, nevoie de acceptare, suferință, boală, naștere, copilărie, moarte, idealuri etc. Totul pornind de la cea mai improbabilă prietenie – o premisă foarte bine aleasă, de altfel.

Și de la o pierdere:

“Death is a strange thing. People live their whole lives as if it does not exist, and yet it’s often one of the great motivations for living. Some of us, in time, become so conscious of it that we live harder, more obstinately, with more fury. Some need its constant presence to even be aware of its antithesis. Others become so preoccupied with it that they go into the waiting room long before it has announced its arrival. We fear it, yet most of us fear more than anything that it may take someone other than ourselves. For the greatest fear of death is always that it will pass us by. And leave us there alone.” 

Pentru mine Ove a însemnat o explorare a micilor gesturi care ne fac să fim ceea ce suntem, dincolo de ceea ce spunem sau vrem să părem. Un studiu despre viață, moarte și cum navigăm fiecare experiență ca atare, pentru a ne înțelege rostul, la cel mai fundamental nivel. Și o întrebare despre cum alegem să ne trăim viețile și să intervenim în viețile celorlalți.

Abia aștept să pun mână și pe Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău!

Leave a Reply