Dincolo de filme Dincolo de mine

7 lungmetraje #anime cu care să intri în universul japonez

Nu chiar #dinarhivă, dar mi-am adus aminte de această listă pe care o făcusem cu ocazia unui soi de leapșă pe Facebook, așa că am zis să o împărtășesc cu voi și aici.

Despre anime-uri aș putea vorbi o veșnicie fără să epuizez subiectul, însă cele de mai jos trec dincolo de orice etichetă sau judecată și merită să fie parte din cultura voastră cinematografică no matter what:

1. Mononoke Hime / Princess Mononoke (dir. Hayao Miyazaki)

Pe lângă renumele Ghibli + Miyazaki, animația asta atinge multe straturi care te vor pune pe gânduri: valori tradiționale, nature vs. nurture, tehnologie nouă și zei vechi, animism, maturizare, femei puternice și adevăruri personale la fel de puternice etc. 

E de văzut și revăzut, de la o vârstă la alta, descoperi de fiecare dată altceva: 

2. Hotaru no Haka / Grave of the fireflies (dir. Isao Takahata)

Takahata este celălalt geniu, ceva mai melancolic, din Ghibli, iar acest film te va trece prin toate stările. Despre război, comunitate, familie, risipă, bucurii simple, moarte – totul prin ochi de copii. Trauma japoneză a războiului este recreată din perspectiva inocenței – iar asta doare tare, tare. 

Eu am plâns mult.

Apoi l-am revăzut pe marele ecran de curând, într-o proiecție specială făcută de IZANAGI și am observat noi nuanțe despre modul în care e construită Japonia de atunci și rolurile sociale de care se agață pentru a supraviețui.

Probabil că o să îl mai văd o dată cândva.

3. Koto no ha no niwa / Garden of words (dir. Makoto Shinkai)

Despre Makoto Shinkai s-au spus multe, s-au scris multe, iar eu recunosc că l-am descoperit acum vreo 7-8 ani și redescoperit de curând 🙂

Filmul ăsta, pe lângă faptul că poartă semnătura hiper-vizuală a lui Shinkai, este o bijuterie despre relații, devenire (coming of age), maturizare emoțională, comunicare și problemele ei, ce visezi să fii și să faci, dar și adolescență, prima dragoste, eșecuri și cum mergi mai departe.

Și pe ăsta l-am văzut de vreo 3-4 ori, dar m-a ”lovit” la fel de tare de fiecare dată. 

Bonus: fiecare cadru construit cu o atenție aproape obsesivă – mai ales ploaia și reprezentarea ei O_o

4. Howl’s Moving Castle / Howl no Ugoku Shiro (dir. Hayao Miyazaki)

E animația pe care o revăd de câte ori simt nevoia să mă binedispun, tot așa studiată, analizată, cercetată, dar în care văd de fiecare dată noi nuanțe despre viață, frumusețe, tinerețe și bătrânețe – with a twist.

Cum magia vine cu un preț greu de plătit și nimic nu e ceea ce pare, iar frumusețea trădează adesea superficialitatea, Miyazaki reușește să creeze o narațiune în care pierderea și regăsirea identității/sinelui reprezintă miza principală, dincolo de dragoste sau ”supranatural”.

5. Summer Wars (dir. Mamoru Hosoda)

L-am descoperit din întâmplare acum ceva ani și l-am văzut deja de două ori și cred că o să-l mai revăd peste ceva timp, pentru că de fiecare dată mai descopăr ceva: subtilitatea emoțiilor, amestecul Japoniei tradiționale cu cea super-tehnologizată, moartea și cum este ea tratată, adolescența și cum este ea tratată, familia și toate dramele ei + o grafică eye-candy, colorată + producție Madhouse (always a pleasure).

6. Paprika (dir. Satoshi Kon)

Una dintre preferatele mele ever, ever.

Thriller psihologic, explorat subconștientul și tot ce se ”ascunde” în vis, amestecul granițelor dintre realitate și ce credem noi că e real, setea de putere, limite psihice și sentimente, cum vindeci și te lași vindecat de traumă, hackeri de conștiințe etc. Ca de obicei, multe straturi de interpretare și multă filosofie#japanesepopularculture

Bonus: o super coloană sonoră semnată Susumu Hirasawa.

7. Akira (dir. Katsuhiro Otomo)

Pe lângă faptul că e deja considerat un film cult, eu mi-s fan distopii, problematici psihologice, filosofii SF etc. Iar Akira are câte puțin din fiecare – poate fi citit în multe chei, de la drama individuală la drama unei societăți bolnave.

Filmul e de văzut și revăzut pentru a înțelege cum o traumă colectivă (bomba atomică) poate inspira o super poveste în care societatea este distrusă time and time again + ce înseamnă asta pentru umanitate și ”copiii” ei.

Acestea fiind zise, puteți vedea cu ce m-am mai delectat eu de-a lungul anilor și aici, pe contul de MAL.

Aștept, ca de obicei, recomandările voastre 😀

Leave a Reply