Dincolo de cărți Dincolo de mine

Duminici cu escapism și știința din spatele romance-urilor

Duminicile îmi par, uneori, un timp dincolo de timp. În care pot să mă refugiez după săptămâni încărcate, perioade grele sau când, pur și simplu, am nevoie de câteva ore pentru mine.

Așa că duminica asta cu o dimineață mult prea târzie, cafele turcești cu salep, împărtășite, și roșii cu brânză (yum!) s-a transformat cumva într-o guilty pleasure bubble spre seară. Și cum abia am închis ultima pagină virtuală dintr-o poveste care m-a făcut să râd cum nu m-a mai făcut vreuna de ceva vreme, am venit aici ca să vă povestesc relația mea complicată cu romance-urile.

Îmi plac, îmi place să evadez în ele, îmi place să le studiez, critic, descompun și înțeleg de ce ne iluzionăm în miturile pe care le propagă, după cum o explică foarte bine Alain de Botton în acest video:

Așadar, aleg în momentele de relaxare să fug în ele. Cu câteva condiții:

  • să fie o poveste bine scrisă (cred că o repet cu fiecare ocazie – o poveste bună e o poveste bună, dincolo de convenții, genuri, cultură înaltă, popular culture sau orice altă etichetă).
  • să nu fie clișeică și mooshy
  • să mă lase cu cel puțin o întrebare – poate citesc eu prea mult printre rânduri, dar romance-urile pe care le-am citit în ultimii ani (cel mai des YA, fantasy sau lgbt) și pe care le-am văzut (romcoms asiatice, mai ales coreene), m-au făcut să analizez des prejudecățile și cutiuțele în care ne place să ne punem, unii pe alții.
  • să insereze momente realiste în ecuație – care să provoace aceste întrebări și să îmi reamintească de ce zicea Alain de Botton mai sus, dincolo de mult-doritul happy ending 🙂

Dacă aceste condiții sunt cât de cât ”bifate”, atunci escapsimul va funcționa cu siguranță. Însă, și aici încerc să tratez lucrurile cu măsură. Căci și creierul se încarcă mai ceva decât cu like-urile de pe Facebook. Uite un articol/studiu interesant aici, care se folosește de această încărcare cu dopamină, serotonină etc. Și încă un articol care vorbește despre beneficii. (Întotdeauna există argumente și contra-argumente, the beauty of research!)

De unde și relația complicată, căci, vorba înțelepților necunoscuți din popor: ce-i prea mult strică. Și cred că, de câte ori alegem escapismul, e bine să fim conștienți de asta și să nu ajungem să confundăm mitul prezentat cu o rețetă despre cum ar trebui să arate realitatea. Mai ales când vine vorba de relații. Așa că vă las cu încă una bună de la Botton:

Leave a Reply