Dincolo de mine Proiecte crețe

5 ani de “predat”. 5 lecții învățate

Ieri Facebook mi-a amintit de o postare de acum 5 ani despre cursul de Introducere în animația japoneză, pe care tocmai îl terminasem. Era primul meu curs ”predat” la Fundația Calea Victoriei și eram super entuziasmată, pentru că era o postură în care, sincer, încă mă minunam că mă aflu.

Așa că m-am provocat la un exercițiu de introspecție, întrebându-mă ce am învățat eu în anii ăștia de când cercetez, explic, mă joc și dau mai departe înțelesuri, descoperiri, gânduri și idei despre anime, creativitate, blogging, scris & more.

Au ieșit 5 lecții-descoperiri-cugetări, de scris și recitit peste alți 5 ani (poate). Scrise așa cum mi-au venit, cu romgleza la pachet și toate celelalte:

1. Lead with curiosity

Simplu, nu? De multe ori mă ia valul și mă precipit, când explic ceva care mă ține trează cu nopțile și mă face să-mi pun tot felul de întrebări. Dacă inițial mi se părea că trebuie să am o anumită abordare, acum îmi dau seama că, din pasiune și curiozitate, s-au născut cele mai bune cursuri pe care le-am ținut.

Care sunt subiectele care te super pasionează? De acolo se pot naște primele idei pe care să le oferi mai departe, cu aceeași ardoare.

2. Zice bine Brene Brown, cu vulnerabilitatea începe totul:

Din categoria sindromul impostorului & co., obișnuiam să mă stresez foarte tare să acomodez imaginea fixă din mintea mea despre ce ar trebui să se întâmple și realitatea flexibilă. Între timp, mi-am dat seama că vulnerabilitatea e o super putere și că mă ajută să fiu un ”profesor” mai bun, mai atent și deschis la experiența din sală, nu la un scenariu predefinit. So show up completely, vorba englezului.

3. Creează experiențe, nu info dump

O să încep cu o paranteză: e genial să lucrezi cu adolescenți! Toate cursurile/școlile de vară de la fundație, pe care le-am ținut special pentru adolescenți, m-au pus față în față cu minți curioase, creative, care nu acceptă nimic ne-explicat și care sunt mult mai asumate decât eram eu la vârstele alea (14-18 ani). Asta apropos de prejudecăți și etichete, plus nostalgia generațiilor trecute și ”tinerii din ziua de azi” (btw, eu sunt millenial, ca să dăm și eticheta asta la o parte). În plus, m-au provocat să fiu foarte conștientă de genul de experiență pe care îl cream, zi de zi, alături de ei. Căci nu acceptă o prezență pasivă, ceea ce pe mine mă energizează de fiecare dată 🙂

Așa ajungem la ideea centrală a punctului 3. Un curs este o experiență. Și e foarte important să fii un facilitator de experiențe, nu un ”predicator” de informații (ușor de găsit pe Google, Wiki și alte enciclopedii online). E lucrul pe care mă concentrez cel mai mult și pe care am învățat să îl fac din ce în ce mai bine (sper!): conectarea cu oamenii, atenția la nevoile lor, stările lor, adaptarea la contextul fiecărei ore etc.

4. Învățare continuă și reciprocă

Și asta îmi place super mult! Nu cred că am ținut 2 cursuri la fel. În primul rând, constant modific, caut, cercetez noutățile, testez exerciții noi și le includ în subiectele abordate. În al doilea rând, primesc o grămadă de întrebări și idei noi din partea cursanților.

Cred că învățarea e o autostradă, imagine clasică deja, tocmai pentru că vorbim de un schimb, nu de un monolog. Tu ești dator să înveți constant și să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă în domeniul/domeniile tale. Și să fii deschis la experiențele celor ce aleg să vină și să învețe alături de tine. Pentru că apar niște idei noi, dezbateri, întrebări profunde, care altfel nu s-ar naște. Evident, totul ține de context (vezi punctul 3 :P).

5. The world is our playground

Uneori, mă iau mult prea în serios. Și cum am tendințe de control freak, rigiditatea, seriozitatea și perfecționismul sunt rețeta ideală pentru retragere și izolare. Inversul a ceea ce face o experiență de învățare să funcționeze: curiozitate, deschidere, vulnerabilitate și ce ziceam mai sus.

Așa că să nu ne luăm prea în serios și să ne jucăm mai des! Jocul are puterea de a deschide mintea, de a stârni curiozitatea și de a deveni o treabă cât se poate de serioasă pentru învățare. Paradoxal, nu?

***

Sunt lecții care m-au scos adesea din bula mea confortabilă, care m-au făcut să experimentez și să mă descopăr din perspective diferite. Sunt lecții care m-au făcut să stârnesc întrebări, să am conversații pline de substanță și pe care le integrez în continuare.

Învățarea e o experiență fără sfârșit în viața asta, iar eu sunt super recunoscătoare pentru acești 5 ani și curioasă să trăiesc what’s next.

Leave a Reply