Dincolo de filme

Joker sau noul-vechi Dark Age în cinema

L-am văzut o singură dată și nu cred că e suficient pentru o analiză în profunzime. Vreau să îl mai văd o dată, pentru că sunt multe detalii de luat în calcul. Însă este, de departe, filmul pop al anului 2019, iar Joaquin Phoenix face un super rol, deși recunosc că nu îmi place de el în mod special.

Un prieten l-a denumit cel mai bun film despre boli psihice din istoria recentă. De acord! Totodată, este una dintre adaptările care surprind cel mai bine atmosfera universului Gotham, așa cum apare ea în comics și în animație.

Cred că ceea ce se pierde în ”traducere” și în moda blockbuster-elor, cât și ceea ce publicul larg pare să nu înțeleagă ori accepte, este că romanele grafice și o parte bună dintre benzile desenate au apărut ca revoltă, nu ca distracție facilă sau pur divertisment. Ba chiar și-au propus să atace subiecte grele precum societatea cu bubele sale, viața de adult, bolile psihice, politica, geopolitica, structurile sociale inegale etc. (Puteți citi mai multe despre underground comix aici, bineînțeles cu un ochi critic.)

“Comics offers tremendous resources to all writers and artists: faithfulness, control, a chance to be heard far and wide without fear of compromise…it offers range and versatility with all the potential imagery of film and painting plus the intimacy of the written word. And all that’s needed is the desire to be heard–the will to learn–and the ability to see.”

Scott McCloud, cel care a dat tonul pentru analiza benzilor desenate ca subiect academic

Așa cum o spune și McCloud mai sus, artă fără compromis, asta au reușit și reușesc să facă artiștii de bandă desenată, atunci când o fac serios și bine. Evident că există și benzi desenate pentru copii. Nu e cazul aici. Și mă surprind reacțiile fals moraliste la adresa filmului, când vorbim de o viziune despre lume distorsionată din prima – un protagonist cu o boală psihică severă care își spune povestea. Normal că o să fie dark & twisted, normal că nu o să existe o scală a ”normalității”, normal că își va justifica violența și criminalitatea prin distopii. Dar asta nu înseamnă că, acolo, undeva, nu este și o invitație la toleranță, după cum bine spuneau cei de la Scena9. Plus o invitație la a reflecta asupra inegalităților sociale.

Mă bucur că nu au făcut compromisuri și că Joaquin Phoenix a studiat bine istoricul personajului:

Vi se pare că e mai puțin psihotic aici?

Și mă bucur și mai mult că intenția din spatele benzilor desenate ca mediu s-a păstrat și nu a fost diluată sau infantilizată, pentru a fi pe placul mainstream-ului.

Comparați cele de mai sus cu Joker-ul de aici. Ce ziceți de asemănări?

Leave a Reply