Dincolo de cărți Dincolo de mine

Prima mea carte, Japanmania, vine la Gaudeamus!

Vorbesc mult despre scris. Vorbesc mult despre creativitate. Vorbesc mult despre Japonia. Uneori în ordinea asta, alteori în cu totul altă ordine. Adesea în combinații, pentru că toate se leagă și oglindesc idei importante despre lume, cultură și cum alegem să ne uităm la ele.

Și cum duminică, pe 24 noiembrie, de la ora 12.00, ne vedem la Gaudeamus la lansarea Japanmania în spațiul cultural românesc, mi-am dat seama că, deși l-am gândit și despicat în minte în numeroase moduri, nu am pus niciodată pe foaie cum a fost pentru mine tot acest proces.

Așa că, în preambulul lansării, vă las cu câteva idei esențiale învățate în toată această călătorie:

Scrisul este rescriere.

Știu că o spune toată lumea, e marele clișeu al scrisului, dar e cât se poate de adevărat. Primul draft va fi întotdeauna doar o schiță pală a tot ce vrei să spui, va fi etapa de clarificare pentru tine, cu tine. Abia când începi să editezi, să rearanjezi, să îi dai o formă finală, înțelegi ceea ce vrei să treacă mai departe, la cititorii tăi. Îți înțelegi începutul, sfărșitul și mesajul central.

Procrastinarea poate fi organizată.

Așa e, sună complet nefiresc, însă pentru a scăpa de sindromul ”foii albe”, poți crea o rutină zilnică: timpi pentru scris, timpi pentru relaxare. Pentru mine și obsesia pentru anime-uri a însemnat 2-3 ore de scris neîntrerupt și 30 min. – 1 oră de episoade din ultimele serii #anime apărute.

Nu e vreo mare descoperire, trebuie doar să te uiți pe un infografic cu vieți de scriitori și o să vezi că fiecare își avea propriile #lifehacks sau, mai bine zis, #writehacks.

Scrisul te pune față în față cu sinele cel mai profund.

Vulnerabilitate, asumare, deschidere – cuvinte buzzy care sunt asociate creativității, dar pe care nu le înțelegi cu adevărat până nu te închizi într-o cameră (metaforică sau nu) cu proiectul tău. Creativitatea îți devine oglindă: cu bune și cu rele, dincolo de orice mască.

E ciudat uneori, cel mai adesea e greu și înspăimântător, dar odată trecut prin proces, îți dai seama cât de importantă e oglinda asta pentru că te înțelegi mai bine, îți înțelegi resorturile emoționale, înțelegi de ce faci ceea ce faci.

Iar cu fiecare repetare, oglinda devine mai limpede 🙂

Tu ce mesaj vrei să aduci în lume?

Un alt lucru pe care nu îl mai poți ignora, atunci când te arunci cu totul în procesul creativ.

Pentru mine Japanmania a însemnat inițial sete de cercetare și cunoaștere, dar a ajuns să fie o poveste despre cum ne construim pe noi, ce povești ne spunem despre noi, inspirate evident de manga și anime (concepte ce pot fi înlocuite cu literatură, muzică, filme, seriale, brand-uri etc.).

Mesajul s-a transformat cu timpul, ajungând să fie despre identitatea pe care o proiectăm în lume prin ceea ce alegem să consumăm. Și, mai mult decât atât, cât de conștienți suntem că facem asta – cu toții o facem la un anumit nivel 🙂

Povestea nu se încheie vreodată.

Cu fiecare proiect / proces creativ, hrănim și mai mult mesajul pe care vrem să îl ducem mai departe, așa că, realist vorbind, călătoria nu se termină niciodată.

Cred că e datoria noastră să înțelegem vocea asta din ce în ce mai bine și să o lăsăm în lume, într-o formă cizelată și maturizată după fiecare etapă / încercare.

Chiar dacă se transformă. Chiar dacă evoluează în moduri complet diferite decât ne-am fi imaginat.

Leave a Reply