Dincolo de mine

2 luni de lecturi și recomandări

Schimbările pe care ți le provoci, te iau adesea pe sus. Sau, vorba unei colege, ianuarie a fost un an greu. Februarie și mai și…

Așa că scot capul din vâltoare, ca să împărtășesc tot ce am descoperit în vastul internet timp de aproape 2 luni. Articole care m-au inspirat, m-au pus pe gânduri sau, pur și simplu, m-au ajutat să navighez săptămâni întregi cu ups&downs, în timp ce îmi așez viața pe rute noi:

  • A good definition for “luck” sau cum, uneori, norocul ni-l facem cu mâna noastră atunci când ne punem în contexte favorabile. Luck is a long string of saying Yes, zice articolul ăsta.
  • Un film de văzut în tihnă, atunci când vreți să revizitați o adolescență dulce-amăruie, smart, cu o super coloană sonoră (încă aștept coloana sonoră a vieții mele de adult, sic!). Ignorați notele de pe Imdb, e genul de film indie, subevaluat.
  • O analiză foarte bună a modului în care învățăm din și suntem dependenți de seriale, Netflix, HBO Go etc. Știu că părerile sunt împărțite, știu și că eu nu vreau să renunț la seriale, dar încerc să le dozez și să ”negociez” spațiu de anime-uri, lecturi, jocuri, de fiecare dată când am timp de ”irosit”.
  • It’s about context and cognitive capacity, not laziness or a fault of the individual. Cum sărăcia ține oamenii într-un cerc vicios de alegeri proaste și condiționări negative: ‘Compare it to a new computer that’s running 10 heavy programmes at once. It gets slower and slower, makes errors, and eventually freezes – not because it’s a bad computer but because it has to do too much at once. Poor people have an analogous problem. They’re making bad decisions not because they are stupid but because they’re living in a context in which anyone would make bad decisions. / Questions such as “What’s for dinner?” and “How will I make it to the end of the week?” tax a crucial capacity.’
  • Despre Tim Urban și Wait but Why vorbesc până la epuizare, iar seria asta despre noi, homo sapiens, și cum am construit societatea este genială: “Top-rung thinkers know themselves, their peers, and history well enough to know that all human intellect is fallible. In the actual science world, even the most tried and true hypothesis will be treated not as ultimate truth, but as a theory. Scientists max out at “theory” because they know that all beliefs are falsifiable and subject to be proven wrong by changing times or new evidence. Thinking works the same way—in order to continually claim a hypothesis to be “knowledge,” it must survive continued testing and scrutiny.”
  • Un roman cu dor de poveștile fermecate rusești și-un timp tihnit, din alte vremuri.
  • Un podcast cu și despre poezie, recitată, analizată, trăită. Pe mine mă surprinde și bucură în fiecare dimineață, în căști, în drum spre sau în metrou.
  • But what if we stop? Maybe for a little while – Oliver Sacks despre nevoia de a lua o pauză, existențială cumva: ”Everything is public now, potentially: one’s thoughts, one’s photos, one’s movements, one’s purchases. There is no privacy and apparently little desire for it in a world devoted to non-stop use of social media. Every minute, every second, has to be spent with one’s device clutched in one’s hand. Those trapped in this virtual world are never alone, never able to concentrate and appreciate in their own way, silently. They have given up, to a great extent, the amenities and achievements of civilization: solitude and leisure, the sanction to be oneself, truly absorbed, whether in contemplating a work of art, a scientific theory, a sunset, or the face of one’s beloved.”
  • O serie proaspătă și bună, de la Creative Mornings, despre timp. În conversație cu minți creative din toate colțurile lumii: ‘I try to think of interviewing as a game of pool. When you’re playing pool, you want to get the billiard balls in a hole, but you also want to leave the rest of the balls on the table, so you can continue to get more billiard balls in more holes. As an interviewer, your question is the cue ball: it should land an awesome response and spark many other conversational directions. What I try to do is ask a question that allows a conversation in as natural and organic a manner as possible.’
  • Despre gătit, cicatrici și viață + o mică povestire by yours truly pe acolo via Omnivor și Decât o Revistă 🙂
  • Poate cel care mi-a dat cel mai mult de gândit și care m-a făcut încă o dată conștientă de cât de dependenți suntem de discursurile pe care civilizația occidentală le-a construit și cum le luăm de-a gata, iar ele ne influențează viața atât de mult: ”…the common striving for happiness constitutes a repressive ideology. What in the world could be wrong or repressive about the desire to make the world a happier place? Yet, after observing myself, I came to agree with her. Look around and you’ll notice we demand a state of permanent happiness from ourselves and others. The tendency that goes together with overpromotion of happiness is stigmatisation of the opposite of happiness – emotional suffering, such as depression, anxiety, grief or disappointment. We label emotional suffering a deviation and a problem, a distortion to be eliminated – a pathology in need of treatment. The voice of sadness is censored as sick.”

Leave a Reply